Lumea mea...

Drumul lung de piatra,case rumenite,oameni silitori,iarba marunta mancata de animale,dealul urias din spatele casei,plopii inalti parca atingand cerul,poarta cea mare si rosie;licurici,tantari,lilieci,cantatul cocosului de dimineata,latratul cainelui,mirosul proaspat de lapte...nu cunoasteti descrierea?Sunt acasa!Acasa,la adevarata mea locuinta,in locul unde m-am nascut si unde mi-am petrecut copilaria,cei mai linistitori ani.Cei care locuiesc departe de parinti ,vor intelege satisfactia pe care o traiesti atunci cand mergi acasa,cand iti strangi in brate pe cei care ti-au dat viata,care te-au crescut si care inca te mai "cresc".Interesant la tot ceea ce se intampla este faptul ca noi, cei care suntem "rapiti" de aglomeratul oras din beton de la varste fragete,traim in doua lumi total diferite,sau ma rog EU traiesc in doua lumi total diferite.Traiesc in lumea parintilor mei si in lumea mea,sunt doua lumi foarte importante, care putin cei care trec prin ele realizeaza sa le inteleaga.In lumea parintilor mei totul pare un vis calm si linistitor,este atat de bine cand primesc dragoste permanenta,atentie...cand adorm in bratele tatalui mei,cand manac mancarea calda a mamei mele,cand stau ore in sir in fata televizorului fara sa ma gandesc la minutul urmator,la ziua de maine.Odata ajunsa acasa,toate grijile si micutele mele probleme se evapora, se reduc la 0,raman nule!Dar acest val de placere totala se evapora ca aburii apei fierte in momentul cand ajung in lumea mea,in realitatea cruda si inspaimantata de zi cu zi,lume creata pe propriile puteri,reusite,castiguri,dezamagiri,erori.Viata mi-e asa cum o cladesc,sunt pazita daca ma pazesc eu,mananc daca imi gatesc,mi se rezolva treburile daca le rezolv eu;dar bineinteles ca nu e totul atat de negru,incetul cu incetul mi-am format prieteni adevarati, cunostinte, persoane iubite...care ma ajuta si sunt conditionat langa mine,care ma sustin si imi redau zambetul in fiecare zi.Oricat ar fi de linistitor langa parinti,aici in viata creata de mine,totul e mai provocator mai intens,desii e greu si ciudat totul,fiecare moment ma maturizeaza tot mai mult si mai mullt.Imi place mentalitatea americanilor,acolo tinerii pana la 21 de ani sunt "obligati" intr-un fel sa si faca rostul in viata,sa nu mai depinda de nimeni.E atat de ciudat cand intalnesti la noi,(nu doar in Ro) fete de +25 de ani care nici nu stiu cum se fierba un ou,sau baietasi care inca depind 100% de parinti,care nu au muncit vreo-data in viata lor si inca o zic in gura mare,fiind o fala pt ei...E plina lumea de "mirositori" de genu' care ne inunda,rupandu-ne orice speranta!!! Ideea mea este sa invatam in fiecare zi un lucru nou,pt a ne oferii noua insine un portofoliu demn de diplomatia noastra! Respect pt cei care isi creaza viata pe propriile puteri! Giorgiana Matei

Cum sa nu fiu fericita cand...

In fiecare zi gasesc motive care ma fac fericita prin lucrurile simple care imi umpla rezervorul cu iubire! La fiecare inceput de seara,cand melancolia intra in casele oamenilor odata cu apunerea soarelui,privesc in jurul meu si vad atatia oameni fericiti,plini de viata,iubiti,simpli,indrag

ostiti de tot ceea ce ii inconjoara.Ma pierd in nestirea lor,incerc sa le patrund in suflet dar nu pot;au o inima atat de rece si de respingatoare incat daca as fi o pana m-as inalta la cer,neavand niciodata sansa de a mai ajunge pe pamant!Dar incerc,incerc incerc din nou fara sa reusesc sa-i fac pe cei din jurul meu fericiti si ma doare.Ma doare deoarece au atatea motive de a zambi,atatea motive cu care isi pot incarca bateriile de energie dupa o zi grea de munca,energie cu care ii pot face fericiti pe cei dragi de acasa.Dar din punctul lor de vedere sunt acopriti cu pelerina neagra a greutatilor,a oboselii,a datoriilor,a dezamagirii,a falsei iubiri...a lucururilor care noi NU ar trebui niciodata sa le permitem sa ajnga vreo-data la noi.Asa am fost si eu in trecut,imi cream mii de ganduri negative in fiecare zi,bineinteles ganduri adolescentine dar care ma complicau si intristau viata interesanta pe care o traiam!'Gata,(mi-am zis intr-o dimineata),e timpul sa ma trezesc la realitate, am o viata minunata, de ce sa ma plang si sa fiu nemultumita mereu de neajunsurile si lucuruile care inca nu mi le pot permite.DE ASTAZI AM TOATE MOTIVELE DIN LUME CARE MA FAC FOARTE FERICITA!Din acel moment ma bucur ca ma trezesc dimineata,suna bizar!?da,stiu...dar ce ar fi daca nu m-as mai trezi?cum sa nu fiu fericita cand imi suna alarma, o aud si o inchid,ma trezec si ma pregatesc pentru servici...cum sa nu fiu cea mai fericita cand beau un pahar de apa rece pe canicula asta de vara?...cum sa nu fiu fericita cand fac curat,cand spal vase,cand fac mancare?inseamna ca am putere...cum sa nu fiu fericita cand ma suna mama si ma intreaba daca am mancare?inseamna ca ma iubeste...cum sa nu fiu fericita cand barbatul care mi-e drag imi da un pusi virtual odata la 2 zile pe masanger?inseamna ca se gandeste la mine,rar,dar se gandeste...cum sa nu fiu fericita cand un/o amic/a imi cere ajutorul?inseamna ca sunt o persoana de nadejde si vede in mine o speranta...cum sa nu fiu fericita cand plang seara la un film de dragoste?inseamna ca inca cred in iubire...cum sa nu fiu fericita cand ma invelesc in patura si ma pregatesc de somn?inseamna ca ceva tot ma incalzeste.Cum sa nu fiu fericita cand am toate astea si multe alte lucuri simple care ma fac fericita in fiecare zi?De ce sa visez la bani,avere, barbati frumosi rasfatati, iubiri imposibile, masini luxoase, cluburi piperate si multe altele CAND AM ATATEA MOTIVE IN FIECARE ZI CARE MA FAC FERICITA, cea mai fericita! Nu mai visa la printesa din castelul de ciocolata si nici la cavalerul pe calul cel alb...sunt personaje fictive!Fi fericit/a in fiecare zi de lucururile simple din viata ta! Giorgiana Matei

Jocul vietii !!!

Trăim intr-o lume banală,intr-o lume cu multe prejudecăţi,intr-o lume în care folosim cuvantul”bani” mult mai des decat iubire,dragoste chiar si decît cuvîntul sex. Majoritatea persoanelor  se nasc, cresc, trăiesc , imbatranesc si mor conduşi de “eroarea” meschina a banilor.Nu vad nimic în fata ochilor doar banii si procedeul lor de ai crea: afaceri curate sau inegale, trafic de persoane, prostituţie , furt , ameninţare si alte meserii folosite de oameni doar pentru satisfactia banilor.Viata a fost creata in asa fel încît sa nu existe monotonie niciodată,ne oferă toate oportunitatile posibile si imposibile de ne a crea propriul nostru cămin,dar tot ea la începutul existenţei sale a fost un copil uracios careia îi plăcea sa se joace diabolic, si sa decis sa nu se împartă în mod egal tuturor,pentru a nu crea aceea  uniformitate.Sa gîndit asa: de ce toata lumea sa trăiască 90 de ani,de ce toata lumea sa fie fericită,de ce fiecare om sa cunoască întregul pămînt,de ce sa existe sanatate,credinţa, iubire, respect, amiciţie, fericire si avere în fiecare casa,de ce ca oricare om sa aibă parte de asemenea daruri?Si asa a început jocul!S-au înmulţit oamenii iar viaţa le-a dăruit la unii mai mult iar la alţii mai puţin sau deloc.Este adevărat ca viaţa este frumoasă dar depinde si de cum ti-o primeşti la începutul naşterii sau cum ti-o creezi pe parcurs(ceea ce este cam greu).Frumoasă dar tot odata crudă,viaţa nu a avut cunoştinţe asupra faptului ca acest joc creat de ea ar putea avea consecinţe atît de  mari in rîndul “pionilor” adică al nostru,al oamenilor.Plictisindu-se la maxim si neavînd cu cine sa se joace,viaţa a luat cu ea un baietel de pe pămînt pentru a se juca,parintii erau tare suparati ca si-au pierdut fiul,dupa aceea a luat o fetita,dupa ceva timp o adolescenta,o proaspata mamica,un tata afacerist,un om al strazii,un copil orfan,o familie intreaga,a luat si bunica lasandu-l pe bunicul singur si tot asa,in fiecare zi un alt “pion” luat.Viata era asa de bucuroasa ca are cu cine sa isi petreaca timpul încît nu a tinut cont de nenerocirile petrecute din cauza ei,de rautatea pamantenilor,de diferenta maxima dintre ei,de posibilitatile financiare ale fiecaruia,nu a tinut cont de nimic.De aici se naste in rîndul pionilor un nou sentiment:VISUL!Unii dintre cei bogati viseaza la sanatate, pace in familie, satisfactie sentimentala si alte dorinte care nu le au,altii se bucura la maxim de iubire,de sanatate dar sunt urmariti de raufacatori.In rîndul oamnilor obijnuiti,care de altfel sunt si cele mai implinite persoane,visul lor principal este asigurarea financiara:muncesc, transpira, renunta la vacante,la excursii, la multe petreceri si multe altele din cauza banilor.Dar din pacate mai este un tip de personaje in rîndul nostru care traiesc in canale,mananc resturile aruncate de noi,imbraca hainele care le aruncam fara mila,dar care pentru ei sunt atat de calduroase si de pufoase,se nasc si mor in aceste conditii acceptandu-si traiul asa cum la primit de la viata.Ei viseaza la tot!Se nasc si mor visand!Daca citesti aceste randuri inseamna ca nu faci parte din aceea categorie,considera-te o persoana fericita,pentru ca esti,cum poti spune ca nu esti multumit/a de ce ti-a oferit viata cand ai o casa,un pat,un servici,o scoala ,parinti minunati,prieteni nebunatici , posibilitate avansta de a te vindeca si multe altele.Sfatul meu?Intodeauna cand esti nemultumit/a de traiul tau,nu te gandii la cei mai instariti,mai frumosi,mai buni mai iubiti mai umblati prin lume ci la cei care nu stiu nici ce este aceea farfurie sau un pahar de vin bun.Renunta la diferentelele dintre noi si cand ai posibilitate nu exita sa faci "pionul" aflat in suferinta sa fie fericit/a, ai sa vezi ca atunci TU  o sa fi fericit/a! Giorgiana Matei

De ce sa astept...?

În DEX,definiţia la cuvîntul  "aştept" suna cam asa:"acțiunea de nerăbdare de a afla presupunerea,,răspunsul,speranta,dorintă".Mă întreb, de ce exista acest ucigător sentiment care ne complica atît de multă viaţa?În fiecare zi,mii de oameni trăiesc acesta senzaţia intr-un raport de aproximativ o mie de motive.Te întrebi acum care sunt acelea!?Uite exemple:dimineaţa aştepţi sa ti se fiarba cafeaua,aştepţi autobuzul,aştepţi pauza de masa,aştepţi confirmarea de la maill sau mesaj,aştepţi clienţi,aştepţi sa fi sunat/a de către o anumită persoana,chiar si pană se deschide calculatorul trăieşti sentimentul de aşteptare si as putea continua la nesfîrşit cu aceste stări!Este adevărat,sunt banalităţi pe care nici nu le băgăm in seama,ne-am obişnuit atat de mult cu ele,încît ni se par fireşti si care asa si  sunt pană la urma urmei.Dar cu celelalte tipuri de aşteptări,ce se întîmpla?Cu cele care ne îngreunau sufletul si care ne da impresia ca ne lasă fără respiraţie,acele aşteptări care ne invoca sentimentul de emoţie,cu ele ce se întîmpla?Cum le-am putea stăpînii?Imi puneam adesea aceste ciudaţi întrebări pană cînd pierdută in rafturile bibliotecii oraşului am găsit o carte interesantă scrisă de DR.Frank Tallis "Cum sa ne stapanim stările de neliniste si ingrijorare" în care ne explica etapele de parcurgere împotriva ingrijorarii, aşteptării si răbdării.Citind articole publicate de Paulo Choelo,unele volume ale lui Osho,Lazarev si John Gray am ajuns la o concluzie simpla,ca tot ceea ce se întîmpla in viaţa noastră,toate trăirile bune sau rele,sentimente de dragoste sau ingrijorare si de foarte multe ori de ura,sunt provocate de noi.Atît de mult ne complicam situaţiile de zi cu zi,încît am ajuns sa ne pricepem foarte bine,o facem din ce in ce mai mult si parcă ne face plăcere sa ducem o viaţa complicata.Am început sa fiu fericită de cînd mă multumesc de fiecare clipa simpla de care am şansa sa o simt,acum învăţ sa imi stapanesc nelinistea,aşteptările.De ce sa aştept sa mi se întîmple o dorinţa cand as putea încerca sa mi-o îndeplinesc acum?de ce sa aştept rezultatul analizelor cu cîteva zile înainte dacă ştiu exact data cînd am sa le aflu,de ce sa aştept acel diabolic moment plin de emoţie cînd îmi pot relaxa mintea cu lucruri mai eficiente?De ce sa aştept “asteptarea” cînd o pot face sa dispară?Mie ciuda,cînd îmi aud părinţii spunîndu-mi :”am aşteptări mari de la tine”…dar de ce sa aibă aşteptări din partea mea,cînd nu vreau sa le ofer nimic,sau nu reuşesc încă?Totul e asa de bizar si intr-o ceaţă întunecată încît m-am pierdut,dar important este sa facem mereu ceea ce dorim noi si sa ştim sa renunţăm atunci cînd trebuie! Giorgiana Matei