De ce sa astept...?

În DEX,definiţia la cuvîntul  "aştept" suna cam asa:"acțiunea de nerăbdare de a afla presupunerea,,răspunsul,speranta,dorintă".Mă întreb, de ce exista acest ucigător sentiment care ne complica atît de multă viaţa?În fiecare zi,mii de oameni trăiesc acesta senzaţia intr-un raport de aproximativ o mie de motive.Te întrebi acum care sunt acelea!?Uite exemple:dimineaţa aştepţi sa ti se fiarba cafeaua,aştepţi autobuzul,aştepţi pauza de masa,aştepţi confirmarea de la maill sau mesaj,aştepţi clienţi,aştepţi sa fi sunat/a de către o anumită persoana,chiar si pană se deschide calculatorul trăieşti sentimentul de aşteptare si as putea continua la nesfîrşit cu aceste stări!Este adevărat,sunt banalităţi pe care nici nu le băgăm in seama,ne-am obişnuit atat de mult cu ele,încît ni se par fireşti si care asa si  sunt pană la urma urmei.Dar cu celelalte tipuri de aşteptări,ce se întîmpla?Cu cele care ne îngreunau sufletul si care ne da impresia ca ne lasă fără respiraţie,acele aşteptări care ne invoca sentimentul de emoţie,cu ele ce se întîmpla?Cum le-am putea stăpînii?Imi puneam adesea aceste ciudaţi întrebări pană cînd pierdută in rafturile bibliotecii oraşului am găsit o carte interesantă scrisă de DR.Frank Tallis "Cum sa ne stapanim stările de neliniste si ingrijorare" în care ne explica etapele de parcurgere împotriva ingrijorarii, aşteptării si răbdării.Citind articole publicate de Paulo Choelo,unele volume ale lui Osho,Lazarev si John Gray am ajuns la o concluzie simpla,ca tot ceea ce se întîmpla in viaţa noastră,toate trăirile bune sau rele,sentimente de dragoste sau ingrijorare si de foarte multe ori de ura,sunt provocate de noi.Atît de mult ne complicam situaţiile de zi cu zi,încît am ajuns sa ne pricepem foarte bine,o facem din ce in ce mai mult si parcă ne face plăcere sa ducem o viaţa complicata.Am început sa fiu fericită de cînd mă multumesc de fiecare clipa simpla de care am şansa sa o simt,acum învăţ sa imi stapanesc nelinistea,aşteptările.De ce sa aştept sa mi se întîmple o dorinţa cand as putea încerca sa mi-o îndeplinesc acum?de ce sa aştept rezultatul analizelor cu cîteva zile înainte dacă ştiu exact data cînd am sa le aflu,de ce sa aştept acel diabolic moment plin de emoţie cînd îmi pot relaxa mintea cu lucruri mai eficiente?De ce sa aştept “asteptarea” cînd o pot face sa dispară?Mie ciuda,cînd îmi aud părinţii spunîndu-mi :”am aşteptări mari de la tine”…dar de ce sa aibă aşteptări din partea mea,cînd nu vreau sa le ofer nimic,sau nu reuşesc încă?Totul e asa de bizar si intr-o ceaţă întunecată încît m-am pierdut,dar important este sa facem mereu ceea ce dorim noi si sa ştim sa renunţăm atunci cînd trebuie! Giorgiana Matei